PERSOANE INTERESATE

O FI BINE, O FI RAU !?


marți, 30 august 2011

DEFINITIA SUFLETULUI - SUFLETU' DEFINITIE

34. SUFLET –  daca va asteptati la vreo definitie clara despre suflet, apoi… sufletu’ definitie. Si iaca pozna! Chiar daca nimeni nu stie cu precizie ce este, in schimb, toata lumea stie ca el exista si ca are masa de 21 de grame, iar casa, in corpul omului. Si cu toate ca are masa, el sfideaza legea gravitatiei, caci la moartea omului, sufletul se ridica la ceruri sau dupa caz, umbla brambura pe coclauri si face numai ce vrea muschiul lui, pe care nu-l are. Desi nu detine un sistem osteomuscular, are insa proprietatea de a-si procura unul si de a se reincarna dupa capul lui, pe care care evident, nici pe acesta nu-l are sau de a se lasa impins de niscai entitati nevazute, nu se stie precis de cine, dupa un program si un calendar karmice, nu se stie care. Desi sufletul nu are nici aripi, nici organe de simt si nici macar sistem nervos, el totusi se obstineaza sa auda, sa vada, sa pluteasca, sa se orienteze in spatiu si, in functie de numarul acatistelor, pomelnicelor, parastaselor si pomenilor el ajunge sa se chinuie sau se desfete. Sufletul in stare gema, trece prin zid si se prezinta sub forma de strigoi telespectatorilor americani, sub forma de moroi in basmele populare romanesti si sub forma de spirit la interogatoriile sedintelor de spiritism. Calitatea trecerii prin zid si-o pierde insa atunci cand se afla intrupat, dar prezinta in schimb urmatoarele proprietati:
a/ este comestibil conform vorbei: “ Mi-ai mancat sufletul” .
b/ se poate vinde ca o marfa, in general lui Satan sau dracarimii marunte, pretul lui fiind masurabil in glorie, putere sau avere, fara obligatii din partea vanzatorului de a spanzura pisici, de a decapita cocosi  sau de a intoarce cruci in cimitir, aceste obiceiuri neecologice ramanand in sarcina celor care o practica ca pe un hobby. Satisfactiile fiind garantate, sufletul nu se mai restituie niciodata vanzatorului.
c/ se poate darui in cazuri de iubire conditionata maligna iubitului sau iubitei, acestia din urma, avand prostul obicei de a-l folosi ca inlocuitor de hartie igienica. In cazuri de iubire neconditionata, sufletul poate fi oferit intr-un cadru organizat, de obicei in manastiri, sau in mod isteric, spiritualistic, direct pe net, doar celor doua treimi din divinitate, mai precis lui Dumnezeu si Fiului Sau dar niciodata Sfantului Duh. De ce? Nu se stie cu precizie, dar nici nu se-ntreaba nimeni.
d/ cand este prea incarcat de pacate, el se poate curata si purifica cu spovedanii, rugaciuni, meditatii sau plimbari in natura, cu observatia ca spiritualisticul care isi da examenul oral la spovedanie sub patrafirul vreunui lefegiu de-al Domnului, sa nu se mire daca trebuie sa-l sustina in termen relativ scurt si pe cel scris, in fata organelor organelor (repetitie necesara) de Politie sau la DNA.
e/ este nemuritor in capetele tuturor spiritualisticilor, exceptie facand o mana de suflete moarte din romanul cu acelasi nume al lui Gogol de pe Google.
f/ ca marime se prezinta doar in doua feluri: suflet mic cu vibratii joase sau suflet mare, cu vibratii inalte. Intermediar nu exista . Indiferent de marime insa, el tot 21 de grame are, asa ca, daca veti auzi din intamplare vreun spiritualistic spunand : “am sufletul usor” sau “am sufletul greu si impovarat” sa nu-l credeti. Minte! 
g/ vibratiile sufletului pot fi ridicate sau coborate dupa plac, de catre orice spiritualistic, fie ascultand muzica bisericeasca asezonate cu lovituri repetate cu capul de podele, sunete din natura, ode, simfonii,  liturghii, predici, sutre, filocalii, conferinte spiritualistice despre entitati vorbitoare prin channeling, poezie sau repetand delirant si isteric cuvantul “iubire”, fie preferand manele care te ung pe suflet dimpreuna cu spritzuri si mititei, talk-showuri politice, filme porno sau cu impuscaturi  si creieri pe pereti, stiri, sau bancuri de neam prost, meciuri de box sau de fotbal, etc...
Nota : Atentie mare la “etc.”, caci dracul imbraca cele mai neasteptate forme, iar cea mai mare pacaleala pe care ti-o serveste este sa te faca sa crezi ca el nu exista. 


35. SUFLETE PERECHE – sunt acele suflete care asemenea oualor cu doua galbenusuri sunt expulzate de catre Sursa in mod divin, deci neinteligibil pentru mintea omeneasca si desperecheate imediat dupa aparitie cu ratiunea de a se caute prin toate intruparile si vietile urmatoare, in asa fel incat, atunci cand se intalnesc, caci nimic nu este intamplator, sa se recunoasca si sa se iubeasca in nestire. Reimperecherea - ca de altfel si desperecherea, ambele programate karmic -, este fericita, atat in cazurile de heterosexualitate, cat si in cele de homosexualitate, caci nu le garanteaza nimeni sufletelor pereche, care evident ca nu au sex, ca ele se vor reintrupa in spiritualistici de sexe opuse.
Nota: desi nici sufletele pereche si nici cele nepereche nu au sex, ele se inmultesc in draci si in progresie geometrica, probabil prin diviziune sau inmugurire


Vezi mai multe din Documentare, Science & Tech pe 220.ro
 
36. SUFLETE PARINTI – recte SUFLET TATA si SUFLET MAMA  sunt acele parti ale sufletului comun care, dupa unii spiritualistici se afla in dimensiunile D11 si D12. Asta doar in situatia in care exista doar 12 dimensiuni numarabile ale caror parametrii sunt necunoscuti si nu-i poate nimeni defini. Dupa alti spiritualistici sunt 60 de dimensiuni, tot asa, doar numarabile, aflate in planuri superioare nedefinibile exact, accesibile doar lor, si atunci pot intra la socoteala si acele parti ale sufletului care reprezinta rudele lui de gradele 2, 3, 4, 5 si 6 , inclusiv niscai SUFLETE CUMETRE. 

37. SUFLETE BATRANE sunt acele suflete care, desi sunt considerate intelepte de catre majoritatea spiritualisticilor, ele nu au cap si in consecinta nici creier. Toate provin din stravechime, din Paleozoic, Cretacic, Juarsic Park sau Devonian, sau chiar de-acum 80 -100.000 de ani - aici nimeni nu s-a pus de acord, pentru ca nu-si prea bate nimeni capul cu milioanele sau cu sutele de mii de ani, din incarnari trecute prin trupuri de personaje de basm, de atlanti sau lemurieni, ca apoi sa-si faca mendrele prin trupuri spiritualistice umane. Si chiar daca sunt pe cale sa isi termine canoanele karmice, sufletele batrane inca mai patrund in cate un corp uman ca sa-si reverse intelepciunea si cunostintele capatate de catre posesorii lor, fie prin regresie, fie pe nepusa masa. Desi ele nu ar trebui sa fie niste exceptii, doar spiritualisticii cu pretentii sau cu tupeu trambiteaza ca sunt fericitii posesori ai unor astfel de suflete, si, in cazuri exceptionale, si doar daca au la inima pe cate un spiritualistic ratacit, il mai anunta si pe el bietul, ca si el, vezi Doamne, are un suflet batran. 
Definitii extrase din Spiritualist, Hypnotic & Idealistic Terms Dictionary (SHIT-Dictionary), parte integranta a lucrarii The Bases of Universal & Literary-Licentious, Spiritualist, Hypnotic & Idealistic Terminology (BULLSHIT) 
Sursa foto necunoscuta

vineri, 19 august 2011

NOI, POPESCU


 Popescu nu e bun, decât... de 
Paul EVERAC 

Când m-am ridicat în două picioare, n-am prea văzut niciun Popescu la conducerea social-economică a acelui curăţel oraş de pe Mureş. Marele făcător de bunuri şi conducător de economie era baronul Neumann; la Andrényi era fierăria, la Appónyi pantofii, la Szabó sticlăria, la Domány covoarele. Fabrica de vagoane Astra o conducea gentlemanul-evreu Sapira. Popeştii (cu Popa, Popovici, Popovăţ, Popeanga) erau funcţionari, profesori, clopotari, cantori, colonei e tutti quanti. Grosul banilor şi managementul abia se infiltrau, cu ţârâita, la unii Popeşti. Croitorul Ariton abia făcea faţă lui Huppert şi Goda; Zsédely, Leipniker şi Karacsony ţineau restaurantele, zdrobindu-l pe Mohor; librarul Munteanu răzbea greu de Kerpel; Meinel ţinea cafeneaua, Eisele măcelaria, Königstorfer cofetăria, Sándor Ivan lozurile norocoase.
    Am venit apoi la Bucureşti, capitala Popeştilor şi am mâncat pâine Herdan şi Gagel din făina lui Assan, mezeluri de la Rochus şi Podsudek. Industria o domina Malaxa şi Auschnitt, creditele Marmarosch-Blank. Mari monumente arhitectonice purtau semnătura lui Galleron, Gottereau sau Louis Blanc, până să ajungă la Maimarola. Medicina română luase elan de la Carol Davilla, învăţământul de la Spiru Haret, finanţele fuseseră promovate de Serurie şi Caradà, sub înţeleapta domnie a Regelui Carol I de Hohenzollern. În comedie strălucea dinastia Carageale, în istorie Xenopol şi genialul fiu al Zulniei Iorga. (Nu suna foarte popeşte nici numele lui Haşdeu sau Eminescu). Fabrica de lumină Wolf din Filaret era de obârşie nemţească, ca şi Cişmigiul, ca şi primele muzici, iar pe capacele de canalizare strălucea numele de Montaureanu, adică Goldberger. Primul mare prelat ortodox modern se numea Şaguna şi era “tantar” (adică macedon), ca şi marele poet Goga. În spate erau câteva secole în care nici domnii nu erau români, nici egumenii, nici marii preoţi şi dregători, iar limbile distinse în comerţul cu Dumnezeu sau la curte erau slavona şi elina.
    Se pare că Popescu al nostru nu e bun să iniţieze nici să gestioneze afaceri esenţiale, n-a fost bun niciodată. N-a dat case mari, de export, n-a pus la punct vreo companie reputată în Europa, n-a făcut vreo afacere răsunătoare, vreo construcţie să rămâi hăbăuc. A fost mic politician, om de zurbă şi de mişcare, ţârcovnic de idei, gestionar mărunt şi nu foarte sigur, cântăreţ la lună , dar cu voce potolită, actor în toate chipurile, în felul său mulţumit de sine, oricâte bice şi palme a încasat. S-a ridicat, ca Ionescu, în forma dandy-ului Take, sau a filosofului Nae (despre care prietenul său C.Beldie scrie că a fost un escroc) sau, înnobilat cu o evreică, ca dramaturg absurdist la Paris. A fost şi niţel moşier, dar şi crâşmar şi arendaş. Mai mult a fost rob. A inventat, dar n-a întreprins. L-a dus de nas cine a vrut: sub numele de Tătărescu franţujii, sub numele de Maniu englezii, sub numele de Pătrăşcanu ruşii.
    În 1989 i se lasă acestui nătărău Popescu o ţară bine investită, cu industrie, cu irigaţii, cu oraşe întemeiate, cu rezerve mineraliere şi energetice şi cu aproape patru miliarde de dolari creanţe în cont. Plus cu o clasă muncitoare relativ calificată. Dar Popescu n-are talent să conducă, să dezvolte, să administreze şi să cucerească. El e lălâu, pizmaş, chichiriţos, şmecher, tâmpit, face pe politicul căci nu ştie altceva, vrea pricopseală şi imagine, se lasă mituit, cumpărat, ca ultima jigodie, sau ia măsuri dubioase. Acest Popescu (numit şi Iliescu, Constantinescu, Băsescu ş.a.) dă cu ţara de pământ, o distruge într-un timp foarte scurt cu bună intenţie sau din prostie, îşi bagă mâinile ca funcţionar superior sau demnitar şi organele necurate în ea, o suge, o mozoleşte, o face praf. Fiindcă nu ştie altfel, nefericitul!
    Şi acum mai vine un plăvan de chestor american şi-i pune apostilă: “Schimbaţi managerii, aduceţi unii întregi, din altă parte! Nevoiaşilor! Păguboşilor!”. Şi mă tem că are dreptate.
    Popescu nu e bun decât să plătească. Să se aiurească, iar odată săltat, să-şi chinuie concetăţenii, să le facă gura amară. Popeştii, nesinceri, necinstiţi, cabotini politici, nu sunt buni decât să înghesuie pe ceilalti Popeşti,
    să-i stoarcă, să-i ruineze, să-i fure, ca nişte vătafi de slugi pe niste japiţe de amărăşteni...
    Nu-i talent! Nu-i cinste! Nu-i Dumnezeu!... Sau dacă este, nu-l chema Popescu !  

Sursa textului si a fotografiei: http://cititordeproza.ning.com/group/vrafuldecarti/forum/topics/popescu-nu-e-bun-dec-t-de-paul?xg_source=activity 

Incepusem deunazi sa fac niste sapaturi statististice despre romani. Concluziile care se cereau trase una dupa cealalta, capatand contururi tot mai dezastuoase, m-au determinat ca pe parcursul sapaturilor mele sa mi se faca lehamite, asa l-am abandonat. Iata insa ca am primit pe e-mail articolul de mai sus si asta mi-a mai dat putin curaj sa-l caracterizez pe Popescu. Va las pe voi sa completati concluziile care inca nu au fost trase.    

SANATATEA MINTALA A LUI POPESCU
Cu ceva timp in urma, un studiu european arata un clasament al tarilor dupa criteriul sanatate mintala. Indicii de sanatate mintala fusesera stabiliti dupa genul de afirmatii: “ma simt viguros si activ” , “ma simt vesel si am o buna stare de spirit”, “azi a fost o zi plina de lucruri interesante”, etc.., ceea ce ne indeamna sa constatam ca sanatatea mintala este direct legata de bunastarea psihicului. Corect? Corect. Pana aici nimic nou.  Bine, bine, dar de unde porneste aceasta bunastare a psihicului? De la satisfactiile spirituale sau de la cele materiale? Tot din acel studiu reiese ca sanatatea mintala este dependenta de nivelul venitului personal si in consecinta de nivelul de trai. Nu discut ca Romania se afla in coada listei in ceea ce priveste nivelul de sanatate mintala fata de al altor tari europene, nici despre faptul ca varstnicii au o sanatate mintala mai fragila fata de a celorlalti care este mai solida, din pricina veniturilor mai bune si nici ca populatia tarii noastre sufera de lipsa unor lucruri de stricta necesitate de genul: o masa incluzand carne o data la doua zile, incalzire, haine noi, o vacanta pe an, mobila noua… caci toate acestea nu mai reprezinta nouati pentru niciunul dintre noi. Desi acesta este “normalul” situatiei pentru Romania, ei bine, acest normal ne-a aruncat in diverse tipuri de depresie sau in alte boli psihice. Iata ca rezultatele studiului ne conduc fara gres catre o singura concluzie, aceea ca, bunastarea spirituala, recte sanatatea mintala este direct proportionala cu bunastarea materiala.
Banii nu aduc intotdeauna fericirea dar cel putin se pare ca te mentin sanatos la cap.

Dar sa fie aceasta singura concluzie? Ia hai sa mai vedem putin!

1. Chiar daca concluziile  acelui studiu ne sunt nefavorabile sau ca ne place sau nu, ca suntem saraci, evidentele arata pana la urma ca suntem o tara plina de nebuni… Trist, dar vazand haosul care domneste in viata sociala, economica si politica, concluzia contine in sine o enorma doza de adevar amar.

2.Ceea ce nu se vede din prima, urmarind acest studiu, este nivelul scazut de educatie care decurge din lipsa mijloacelor financiare. De unde reiese cel de-al doilea mare adevar amar, acela ca, dupa ce ca suntem saraci si  nebuni, pe deasupra mai suntem si needucati, mai precis neinstruiti si in consecinta mai prosti…comparandu-ne fireste cu populatiile tarilor bogate.  

3. Frustrea de orice natura, toata lumea o stie, naste agresivitate. Nici nu-i de mirare ca natiunea noastra este atat de nervoasa si irascibila, dat fiind comparatia permanenta pe care trebuie sa o suporte, aceea ca alte popoare traiesc in bunastare pe cata vreme traiul zilnic si acoperirea cat de cat a unor nevoi zilnice reprezinta o Golgota. Butada precum ca sistemul economic mondial se divide in doua parti distincte si anume sistemul mondial capitalist si sistemul nervos este perfect adevarata. Asa ca cel de-al treilea adevar amar arata ca, dupa ce ca suntem saraci, nebuni si tembeli,  colac peste pupaza mai suntem si agresivi.

4. Nivelul scazut de cultura.... 


De-aici, daca aveti tragere de inima, continuati rogu-va voi