ANUNACU

Cartea „ANUNACU” se află în librăriile Cărtureşti şi se poate comanda online aici: 
http://carturesti.ro/carte/anunacu-1989884?p=1 Tiraj limitat.

ANUNACU în standul de noutăţi de la Cărtureşti,

De la bunul meu prieten virtual, Daniel Baibarac, citire:

"Cartea e belea! Am citit primele pagini cu nesaţ pe drumul de la Cărtureşti la maşină şi vă garantez că are o energie karmikă subtilă deosebită, întrucât nu m-am ales cu nicio fractură, nici măcar cu o zgârietură - doar cu o "burtă de râs" şi câteva priviri pe furiş (insoţite probabil de cruci cu limba-n ceru' gurii) de la trecători -."

De la bunul meu prieten virtual, poetul Nicolae Sărăţean, citire:

"Dragi prieteni, 

"Vă recomand cu căldură această carte în care vom redescoperi esenţa satirică şi umoristică ce zace în noi toţi deopotrivă şi în care cu siguranţă veţi descoperi, între frumoasele ei coperţi, sufletul şugubăţ al autorului ce vă va dărui clipe de umor sănătos, extras dintr-o realitate ce mereu se găseşte dinaintea ochilor noştri şi mereu ne arată cu degetul, măştile ignoranţei şi prostiei umane. Ni se revelează "mintea cea de pe urmă" sau scărpinatul în creştet al unei întregi societăţi ce pur şi simplu a luat-o razna de pe urma atâtor doctrine, dogme, religii, crezuri şi fantezii spirituale ce din păcate înrobesc o mulţime de suflete ce-şi trăiesc viaţa sub povara apăsătoare a acestora."

De la buna mea prietenă virtuală, Mikaela Botan, citire:    

"Dacă nu ar fi existat Dan Ioanițescu, atunci musai era nevoie să-l fi inventat careva, dar spre bafta noastră el există și scrie, scrie al naibii de bine. Pur și simplu trebuie să fii pregătit pentru a-ți dușa neuronii, cu rece, cu fierbinte, cu spumă și multă aventură imaginativă. Nu e de ratat cartea "Anunacu", e pur și simplu o investiție pentru zilele gri pentru a le colora cu ea în curcubeu și pentru a zâmbi instant la peripețiile "Anunacului"! E o carte care te va face să uiți de toate problemele, e terapie de înveselire pentru oricine vârstă, nu e de ratat!"       

De la bunul meu prieten, scriitorul şi poetul Dan Iancu, citire:     

"De foarte mult timp nu am avut ocazia de a savura un text atât de spumos, care să transforme o comunitate mică şi virtuală într-o oglindă vie a unei societăţi româneşti de început de mileniu cu toate tarele ei. Pentru cititorul de român în care situaţiile devin abracadabrante, unde personajele sunt scoase dintr-o tipologie pe care o-ntâlnim la tot pasul, unde limbajul este colorat fără vulgarităţi inutile, unde o seamă de informaţii pseudo-ştiinţifice au devenit din cauza unei mass-medii mereu grăbită, dar prost informată, un soi de panaceum şi unde „minunile” se-ntâmplă la tot pasul, „Cartea Astralopitecului” va fi o referinţă în literatura vremii.Autorul, Dan Ioaniţescu, pe care-l cunoaştem din cartierul Floreasca al Bucureştilor deceniului şapte al secolului trecut, este unul dintre rarii oameni dotaţi cu un simţ al umorului optimist, fără răutăţi sau sarcasme, un excelent desenator (a se vedea coperta unu!), un om umblat prin lume şi care a dospit această serie de romane funambuleşti din discuţiile cu oamenii, mai ales pe Facebook. Acolo a prins viaţă personajul principal, Astralopitecul, şi tot acolo s-a întrupat din râs, nu din jale, această lume aiurită. Lucrând la carte noi, cei de la editură, a trebuit să reluăm lectura pentru că textul este captivant, te prinde şi în loc să-ţi faci treaba te trezeşti hohotind. Lectură plăcută!"

Editura Agol.

DUIOS ANASTASIA BĂŞEA

            DUIOS ANASTASIA BĂŞEA©      
            Cu cât hrana spiritualistică este mai bună, cu atât băşina pute mai tare.    

            - Întrebări?     
            - Maestra, există îngeri? a întrebat un aspirant la evoluţie namastiană.

            - Există, sigur că există, i-a răspuns Anastasia. Sunt pictaţi pe pereţii bisericilor, sunt sculptaţi prin cimitire, îi vezi în filme, în photoshop, cum să nu existe!?

            - Da' draci există?

            - Pfoaiii de mine! E plină lumea de ei. Cei mai mulţi stau pe internet, a zâmbit ea.

            - Nu-i adevărat, nu există îngeri, s-a repezit un namastian începător, că dacă ar exista oamenii ar înjura despre ei. Toată lumea zice: “Futu-ţi dumnezeii şi cristoşii mă-tii!”, “Du-te dracului!”, “Te ia mama dracului!”, dar de îngeri nu pomeneşte nimeni nimic. N-ai s-auzi: “Futu-ţi îngerii, arhanghelii, heruvimii şi serafimii cui te-a făcut!” sau “Am să i-o trag îngerului tău păzitor de-o să-i meargă fulgii”. Aşa că există doar draci.

            - Nici draci nu există decât metaforic, i-a replicat primul namastian. “Am draci”, “e dat dracului”, “e dracul gol” sau “e frumoasă cu draci pe ea” se acceptă ca figuri de stil. Exorcizările sunt nişte farse. Toţi ştiu că îndrăciţii de fapt sunt fie isterici, fie schizofrenici, fie epileptici şi cu excepţia simulanţilor, nu trebuie legaţi şi loviţi cu crucea în cap, pentru că mai rău le face.

            - Ba există draci, s-a înverşunat aspirantul.

            - Ce vorbeşti...!? Şi cum arată?

            - Păi de unde să ştii tu dacă trăieşti printre îngeri... !?

            - Io printre îngeri? Poate mă-ta.

            - Ba mă-ta!

            - Vezi cum vorbeşti, că acuma dai de dracu’!

            - Vezi, vezi? L-ai pomenit. Te munceşte, deci există, a ricanat aspirantul.

            - Există pe dracu’! Hai sictir, neevoluatule! Dracii sunt de fapt implanturi energetice ale unor fiinţe interdimensionale cu vibraţii joase, care trăiesc în imaginaţia noastră şi-şi râd de noi.     
            - Ai să ajungi în iad cu neghiobiile astea interdimensionale!
            - Da, da... Şi tu sigur în rai!   
            - Nu vă mai bateţi voi capul, a intervenit Anastasia, deoarece ca să ajungi în rai trebuie să fi sărac lipit, prost să bubui şi chinuit. Raiul nu-i pentru oricine, ci doar pentru cei care gândesc cu inima. Luaţi-vă gândul!                
            - Maestra, io unu' mi l-am luat. Ăsta însă e numa’ bun, se încadrează perfect. El nu gândeşte nici cu inima şi nici cu capu', gândeşte cu pardon, curu'!        
            - Greşeşti, i-a răspuns ea, doar eu pot să ajung deocamdată acolo, deoarece am vibraţii înalte care pornesc din direct din muladhara. După câteva module de curs, s-ar putea să vi se mai ridice şi vouă vibraţiile şi să începeţi să aveţi oareşce şanse. Primele simptome sunt alea cu abundenţa, totul e să gândeşti pozitiv.     
            - Şi eu îmi doresc ca abundenţa să-mi pice cu hârzobul din cer şi dacă asta presupune să nu mişc un deget, ci doar să gândesc pozitiv şi să îndrug nişte vorbe-nşirate. Mă bag!   
            - Asta pe de o parte. Pe de altă parte sunt însă nişte riscuri pe care va trebui să vi le asumaţi.
            - Ce riscuri, ce riscuri?          
           - Păi uite, un risc ar fi acela că pe măsură ce evoluezi spiritual şi dai de abundenţă, corpul fizic, care este trecător îşi pierde din importanţă, iar după ce te-ai trezit, nici nu mai contează. Chiar dacă eşti tânăr, de-acum poţi să arăţi ca un porc, ca un babaji sau ca moaştele Sfintei Parascheva. Freza, tatuajele, belciugele, cerceii, mărgelele, brăţările şi pătrăţelele îşi pierd rostul, important pentru tine de-aici înainte este să-ţi faci celelalte şase corpuri din dotare frumoase, armonioase, cu ceacre mari şi strălucitoare care să se-nvârtă după soare. În această situaţie, dacă eşti ca mine, femeie şi arăţi pe dinafară ca dracu', poţi în schimb avea picioare cauzale fine, un fund mental de invidiat, buze astrale cu implanturi de energii subtile, implanturi eterice divine pe care ţi le implantezi când vrei.            
Alt risc - şi acesta este foarte mare - constă în aceea că, spre deosebire de neevoluaţi pe care nu-i bagă nimeni în seamă, aşa cum sunteţi voi bunăoară, evoluaţii spiritual sunt atacaţi energetic, vampirizaţi, psihotronizaţi, vuduiţi, stringuiţi şi implantaţi cu implanturi eterice introduse de entități interdimensionale parazitare. Ce trebuie făcut în situaţiile acestea, ştiţi? 

            - Io am citit în revista Formol în Nas că cel mai eficace remediu pentru a scăpa de energiile negative este un pahar cu apă, a răspuns primul namastian.      
            - Io l-am văzut la televizor pe maestru' Piteşteanu care tăia stringuri cu o sabie din capul lui dar şi pe Liviu Fecioara cum plimba un ou nefiert pe tot corpu', aşa, ca un fel de aspirator.
            - Ba eu ştiu că Arhanghelu' Mihail are un aspirator divin de energii proaste, a intervenit un alt namastian mai priceput, trebuie numa' să-l chemi. Există o rugăciune şmecheră pentru vidanjare energetică.   
            - Eu nu fac legăminte cu dracu', că nu ajută la nimic şi nici rugăciuni nu fac, că entităţile revin în număr şi mai mare. Nici măcar nu mă tocmesc cu ele, ci le zbier aşa: "Dispăreţi din casa mea, din viaţa mea, nu am nevoie de voi, sunt liberă!" şi mai continui cu: "Eu sunt liberă, sănătoasă, luminoasă, perfectă şi gândesc cu inima" şi încep să le înşir cine sunt, ce sunt şi ce fac eu cu viaţa mea! Să se ştie! Şi le mai zic că rup orice pact cu sărăcia, cu umilinţa, cu durerea, cu suferinţa, cu morala şi cu cinstea. Le spun de la obraz tot ce mă doare. Vecinii au fost şocaţi la început, dar acum i-am învăţat şi pe ei să facă la fel înainte de culcare. Deja juma' de cartier zbiară şi urlă toată noaptea şi s-a creat o zonă curată energetic.       
            - Maestra, vă rog să nu vă supăraţi că vă întreb, dar entităţile sau energiile acelea negative pe care le alungaţi, unde au învăţat limba română?